Spotlight on Geopolitics

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces riguros de selectie care dateaza din anii comunismului . Pot afirma in cunostinta de cauza ca numai acei activisti PCR,UTC, UASCR sau specialisti care primeau girul securitatii si ierarhiei PCR puteau ajunge in categoria elitelor mai sus mentionate. Competenta profesionala sau calitatile morale contau mai putin sau deloc : defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitatile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea sociala din Romania.

Ca sa ma fac inteles mai bine, voi face apel la experienta mea de « insider » din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales presedintele consiliului asociatiei studentilor din facultatea de istorie-filosofie. Printre alte atributii, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, unul din studentii facultatii, fiul unui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depaseau plafonul legal stabilit)mi-a pretins pur si simplu sa il includ pe tabelul bursierilor. ( lucru pe care eu am refuzat sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de camera, Costel Petcu,student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand carti, bani si un radio portabil . Hotul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al postei, in momentul in care se pregatea sa expedieze tatalui un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul militiei in mana, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hotul era membru). Secretarul de partid al facultatii – profesor de filosofie, mai precis de marxism – mi-a atras atentia ca individul nu putea fi sanctionat, tatal fiind vechi tovaras de lupta de-al lui Ceausescu. Fiul nu facea altceva decat sa continue ” lupta”. Am insistat, am obtinut sanctionarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al Comitetului Central UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din functie pentru activitate defectuoasa ! ( cu cateva luni inainte, facultatea obtinuse locul intai pe tara pentru calitatea pregatirii profesionale a studentilor nostri iar asociatia noastra un premiu de 10,000 de lei …) Plenara mare, sute de studenti prezenti, se trece la vot si masura pica. Am reusit sa termin facultatea, insa am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afara dupa un an din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreti sa sititi, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am indraznit sa ma tratez de raceala in spital in plina campanie de recoltare a cartofilor …) Adio, deci, dosar de doctorat, iar in 1981 am fost sfatuit « colegial »sa parasesc Romania.

In 1999, devenisem deja « o forta oculta care lucreaza la distrugerea Romaniei » (Jurnalul National) . In 2007, un fost general de securitate parcat la evidenta populatiei in Galati imi informa sotia ca numele noastre sunt inca pe o « lista neagra » . S-a schimbat realmente ceva in Romania ?

In procesul de selectie nu contau asadar rezultatele profesionale sau integritatea celor in cauza, as zice chiar dimpotriva. Sa iti aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa iti faci datoria . Sa minti, sa devii informatorul securitatii, mai important pentru reusita in cariera decat orice altceva. Suna familiar ? Deviza neoliberalilor, a caror revolutie tocmai incepuse in 1979, era “ lie, cheat,steal your way to the top “ : elitele noastre erau deja pregatite psihologic si moral sa devina vechii/ noii actori ai economiei de schimb si democratiei parlamentare.

Activistii si nomenclaturistii s-au despartit la putin timp dupa “ revolutia” de la 1989 in doua tabere concurente : PDSR/PSD creat de Iliescu si PD/PDL injghebat de Petre Roman. Ultimii au devenit cei mai fideli continuatori ai traditiei ceausiste . Fruntasii PD/PDL au devenit proprietari ai firmelor de stat unde parintii fusesera directori ( cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrean Videanu, devenit proprietar al Marmosim si vicepresedinte al partidului) Dupa eliminarea lui Petre Roman si castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu, liderii PDL au inceput sa trateze statul exact in maniera lui Ceausescu , adica ca propria mosie. A urmat o noua perioada de austeritate pentru greu incercatii romani, declansata fara rost de guvernul PDL in 2008, in timp ce presedintele a incercat sa isi plaseze fiica la conducerea tineretului PDL, un fel de Nicu Ceausescu cu fusta. Operatiunea esuand, Elena Basescu a fost impusa PDL ca parlamentar european iar unul din amantii acesteia ca functionar la ambasada Romaniei din Paris.

Activistii din tabara Iliescu s-au remarcat in anii 90 prin jaful organizat, in folosul lor, al economiei nationale si fondurilor valutare din bancile de stat . « Prostimea » a fost furata cu ajutorul cupoanelor care dadeau teoretic posibilitatea oricui de a participa la impartirea activelor fabricilor sau firmelor de stat . In realitate, artizanii cuponiadei au favorizat vanzarea pe preturi de nimic a acestora, in folosul fostilor activisti PCR,UASCR sau UTC. Personajul emblematic al acestor manevre ramane George Copos, devenit mare proprietar de hoteluri in Poiana Brasov sau pe litoral. (din motive tactice, acesta este membru al partidului conservator fondat de Voiculescu )Deviza perioadei, « noi nu ne vindem tara » semnifica de fapt ca reprezentantii politici PDSR, ajutati din cand in cand de mineri, se considerau singurii care au dreptul sa participe la privatizarea fostelor proprietati de stat. Procesul s-a incheiat in mare in 2002, moment in care constitutia din 1991 a fost amendata cu o prevedere referitoare la garantarea dreptului de proprietate .

O alta modalitate de spoliere a populatiei , promovata tot in anii ’90 a constat in organizarea ,in folosul oficialilor statului ,( procurori, politisti, judecatori, prefecti, etc) de jocuri piramidale gen PONZI. Prin intermediul acestora, economiile considerabile in lei acumulate de romani in anii ‘ 80 au ajuns in buzunarele promotorilor si protectorilor acestora. ( socrii nu m-au iertat nici in ziua de astazi pentru ca m-am opus intentiei lor de a organiza o schema similara in 1993 la Brasov …)

As mentiona aici elite ale lumii politice sau de afaceri de la noi care au ajuns la situatia lor actuala datorita sprijinului primit din partea serviciilor secrete straine. Cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, ajuns patron al Rompetrol ( si al partidului national-liberal pentru cativa ani) cu sprijinul logistic al unor fosti ofiteri CIA. Serviciile engleze au sprijinit grupul de ofiteri de securitate care au fondat banca Bucuresti, ginerele lui Dinca a devenit proprietarul francizei Pizza Hut, colonel de securitate din Timisoara, proprietar si director al unui hotel Best Western, samd.

Rezumand, pot afirma ca majoritatea problemelor romanilor se datoresc lacomiei, egoismului si venalitatii elitelor actuale, care s-au format in decenile sapte si opt ale secolului trecut, sub privirile atente ale partidului si securitatii si s-au perpetuat si dupa 1989. Exceptii exista, dar existenta acestora nu face decat sa confirme regula.

Tweet about this on TwitterShare on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0
Author :
Print